India, oficial Republica India, este o ţară din sudul Asiei. India se află pe locul 7 în ierarhia ţărilor după suprafaţă, pe locul doi după numărul locuitorilor şi este democraţia cu cei mai mulţi locuitori. India are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km şi graniţe cu Pakistan la vest, Nepal, Republica Populară Chineză şi Bhutan la nord-est, şi Bangladeş şi Myanmar la est. În Oceanul Indian, ea este adiacentă cu naţiunile insulare Sri Lanka, Maldive şi Indonezia.

  Cămin al civilizaţiei hinduse a văii, centrul a importante drumuri comerciale şi vaste imperii, India a jucat un rol major în istoria umanităţii. Brahmanismul, Hinduismul, Sikhismul, Budismul şi Jainismul îşi au originea în India, în timp ce Islamismul şi Creştinismul se bucură de o bogată tradiţie aici. Colonizată ca parte a Imperiului Britanic în secolul nouăsprezece, India şi-a câştigat independenţa în 1947 ca naţiune unificată după o un efort susţinut depus în această direcţie. Atât populaţia ţării, cât şi flora şi fauna, aspectul geografic şi sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea India este ţara de origine a piperului.

  Etimologie

Numele India derivă de la cuvântul Ind, care la rândul lui derivă de la cuvântul persan Indù, din cel sanscrit Sindhu, sau de la numele istoric local pentru râul Ind.Grecii antici se refereau la indieni cu termenul Indoi (Ινδοί), poporul Indului.În constituţia indiană, precum şi în uzul limbilor indiene, pentru India se utilizează cuvântul Bharat.Industan, care în persană înseamnă „ţara induşilor”, din punct de vedere istoric se referă la nordul Indiei, dar este de asemenea utilizat ca sinonim pentru întreaga ţară.

  Istorie

 Refugii din epoca de piatră cu picturi ale lui Bhimbetka in Madhya Pradesh sunt cele mai vechi mărturisiri de existenţă a vieţii umane în India. Primele comunităţi permanente cunoscute au apărut acum 9000 ani şi s-au dezvoltat gradual formând civilizaţia din valea Indusului, care a aparut 3300 i.C. A urmat perioada vedică, care a pus bazele Hinduismului şi a altor aspecte culturale, care caracterizează societatea indiană, în jurul anului 500 i.C. Începând cu 550 i.C s-au dezvoltat alte forme de comunităţi, care au dat naştere la diferite regate şi republici independente notate sub numele de Mahajanapadas. Cel mai important dintre acestea, a fost regatul Magadha, care a domnit peste vaste regiuni orientale.

În secolul 3 i.C, cea mai mare parte din Asia meridională, a fost unită sub conducerea imperiului maur al suveranului Chandragupta Maurya. Acest vast imperiu, primul care a unificat aproape întregul subcontinent, a înflorit sub conducerea imperatorului Aśoka, una dintre figurile cele mai proeminente din istoria antică a Indiei. Această vasta unificare a fost continuată doar după multe secole de la căderea imperiului maur, de un alt mare imperiu Imperiul Gupta, în sec 3 i.C, într-o perioadă definită ca "vârsta de aur a Indiei Antice". După căderea imperiului Gupta, noi regi au sprijinit formarea unor noi dinastii, mai ales în partea meridională unde au luat naştere noi imperii, dintre care cele mai importante au fost cele ale dinastiilor Chalukya, Rashtrakuta, Hoysala, Pallava, Pandya, e Chola. În epoca mariilor imperii din antichitate, ştiinţa, ingineria, arta, literatura, astronomia şi filozofia au înflorit sub conducerea diferitilor regi şi împăraţi.

După marile invazii provenite din Asia centrală, în sec X şi XII, mare parte din India de nord a trecut sub dominaţia sultanului din Delhi, primul şi cel mai vast imperiu mongol de apoi. Împăraţii mongoli şi-au extins gradual regatele lor până când au ocupat cea mai mare parte din subcontinent. Cu toate acestea diverşi regi indigeni au rezistat în partea de sud acestor cuceriri, de exemplu Imperiul Vijayanagara. Între secolele XVII-XVIII supremaţia impriului mongol s-a diminuat, iar imperiul Maratha a devenit puterea dominantă. Din secolul al XVI- lea diverse ţări europene, printre care Portugalia, Olanda, Franţa şi Regatul Unit au început să facă schimburi comerciale cu aceste zone, dar când au văzut dezbinarea între diferiţi regi au profitat şi şi-au impus coloniile lor în aceste zone. În 1856 cea mai mare parte din India era sub controlul Companiei Engleze ale Indiei Orientale. Un an mai târziu o revoltă cunoscută sub numele de Primul război de independenţă indiană, a pus serios în pericol domeniul comunităţii britanice, dar în final revolta a fost înăbuşită. Ca şi consecinţă India a trecut sub Guvernul Direct al Coroanei Britanice ca şi colonie a Imperiului Britanic.

În prima jumătate a secolului XX a fost lansată o luptă de independenţă la nivel naţional de către Congresul Naţional Indian şi alte organizaţii politice. În anii 20 şi 30 cu mişcarea condusă de Mahatma Gandhi, milioane de persoane au fost introduse într-o campanie de dizobedienţă civilă de masă. În 15 august 1947, India a obţinut independenţa în faţa Marii Britanii, dar a fost divizată în două guverne independente, un domeniu al Indiei şi un domeniu al Pakistanului, conform legii musulmane. Trei ani mai târziu, în 26 ianuarie 1950, India a devenit o republică şi a intrat în vigoare o nouă constituţie.

După independenţă au apărut diverse religii şi caste în diverse părţi ale ţării, care însă au făcut faţă diferitelor obstacole create de toleranţă şi reformele constituţionale.

Terorismul în India constituie o importantă problemă de siguranţă, în particular în regiunea Jammu e Kashmir, în nord-estul Indiei şi recent chiar şi în marile oraşe cum sunt Delhi şi Bombai. Atacul din 2001 la Parlamentul Indian rămâne cel mai grav. India e membru fondator al mişcării Ţărilor Non-Alineate şi al Naţiunilor Unite. În 1974 India a condus un test nuclear subteran, şi apoi alte 5 teste în 1998, dând Indiei o putere recunoscută pentru bomba atomică. Începând cu 1991, importante reforme economice, au transformat India în una din ţările cu taxe de creştere economică printre cele mai mari din lume, ceea ce a contribuit, atât la nivel regional cât şi global, la creşterea traiului specific.

India peninsulară este formată dintr-un podiş vechi, Podişul Deccan, care este semideşert şi mărginită de Gaţii de Vest şi Gaţii de Est, sub 2 mii de metri (aceştia având aspectul de munţi). Un alt podiş important este Podişul Thar (deşert). Tot în India se afla Munţii Himalaya (> 8 mii de metri). Câmpii: Câmpia Indo-Gangetică India continentală se situează sub sistemul himalayan.

  Cultura Indiei este marcată de un grad ridicat de sincretism. Multe practici, limbi, obiceiuri şi monumente indiene servesc drept exemplu: edificii arhitecturale inspirate din arhitectura islamistă, ca Taj Mahal, sunt moştenirea dinastiei mogole. Aşadar, cultura indiană este rezultatul unor tradiţii care au combinat elemente heterogene ale civilizaţiilor prezente pe teritoriul indian ca urmare a invaziilor sau a migraţiilor şi care au marcat ţara la un moment dat.

Muzica

Muzica indiană este foarte diversificată. Muzica clasica este în principal dedublată între tradiţiile indiene hindustane din nord si carnatice din sud. Formele muzicii cu un caracter pronunţat regional includ muzica filmi şi muzica folclorica ca Bhangra. Există multe forme clasice de dans : Bharata natyam; Kathakali; Kathak ;Kuchipudi; Manipudi; Odissi si Yakshagana. Ele sunt deseori însoţite de o formă narativă şi sunt de obicei marcate de elemente religioase.

 Literatura

Tradiţiile literare cele mai vechi împrumutau în special forma orală, forma scrisă făcându-şi apariţia mai târziu. Literatura religioasă hindusă scrisă în sanscrită, ca Vedele, Ramayana şi Mahabharata ocupă un loc important în cultura indiană şi sunt adaptate şi în zilele noastre în opere ficţionale, în teatru sau în cinematografie. Un alt tip de literatură important din acea perioadă este Literatura tamulă clasică din regiunea Tamil Nadu, şi ea la fel de veche. Sanscrita ca şi limba tamulă clasică sunt limbi savante care nu sunt accesibile decât unui grup foarte restrâns de indivizi intelectuali. Literatura în limba hindusă, bengaleză, sau în urdu se dezvoltă începând cu secolul al X- lea. Textele sunt fie în versuri sau îin proză, cu un mesaj religios şi deseori inspirat din legendele vechi sau din epopee. Sub influenţa colonizării britanice, autorii indieni ai erei moderne, dintre care bengalezul Rabindranath Tagore, scriu în limba engleză ca şi in limba lor maternă. Începând cu secolul al XX- lea şi în epoca contemporana,mulţi scriitori,printre care câţiva se bucură de un renume internaţional ca Salman Rushdie, Anita Desai, Amitav Gosh, Vikram Seth sau Arundhati Roy au contribuit la dezvoltarea unei ficţiuni indiene în limba engleză diferită de naraţiunea clasică caracteristică predecesorilor lor( în special lui R.K.Narayan, considerat a fi unul din creatorii romanului indian scris în limba engleză). Operele lor poartă amprenta curentului postcolonialist, în care temele identităţii naţionale, istorice, ale reflexiei asupra opresiunii coloniale se unesc într- o interogaţie asupra a ceea ce stă la baza identităţii individului, asupra dificultăţii de a trăi ruptura dintre tradiţie şi modernitate, asupra conflictului cultural. Această căutare de identitate se realizează prin intermediul limbii engleze, limba colonizatorului, reinventată şi însuşită, care stă martoră uneori a voinţei de a creea un limbaj şi o estetică proprie şi chiar de a se exprima depăşind dificultatea de a scrie cu cuvinte „ venite din altă parte”, după cum spune R.K.Narayan. Autor de ficţiune, de poezii şi eseuri literare, dintre care unele au obţinut premii intrenaţionale, Amit Chaudhuri ocupă şi el un loc de frunte în tânăra generaţie a literaturii anglo-indiene. Într-un registru intimist, el reflectează asupra familiei şi a conjugalităţii în căminele clasei mijlocii. Hari Kunzru a publicat recent o epopee comică pe tema căutării identităţii, ilustrând renaşterea tendinţelor individualiste care sunt în floare în cadrul clasei mijlocii rezidente în metropolele indiene. Kiran Desai s-a remarcat prin obţinerea premiului „ Man Booker Price” în 2006 cu o operă ilustrând tensiunea trăită de generaţia actuală între moştenirea familială şi aspiraţiile individuale. Postcolonialismul, curent literar de mare amploare care a atins atât ţările din sud şi Occidentul, a favorizat în India exprimarea literară a grupurilor minoritare cărora în mod tradiţional li-se vedea interzisă capacitatea de a produce opere culturale. Astfel, scriitori, dramaturgi şi poeţi „ dalits” (sau „ oameni decăzuţi” în marathi, nume dat celor care au renunţat la castele de neatins din care proveneau pentru a îşi contesta locul în societatea hindusă) au reîmprospătat formele literare clasice, printr-un limbaj neobişnuit de concret folosit pentru a descrie condiţia lor de oprimaţi, contribuind în acest mod la îmbogaţirea temelor şi a formelor literaturii naţionale.

 Cinematografie

    Industria cinematografică indiană este cea mai prolifică din lume. Centrul său este constituit de producţia Bollywood- ului ( nume derivat de la Bombay, veche denumire a oraşului Mumbai, ale cărui studiouri sunt situate în capitala statului Maharashtra şi care realizează în principal filme comerciale în hindi. Industria este de asemenea înfloritoare în zona oraşului Kolkata, Chennai sau Kerala. Există de asemenea şi o producţie deloc neglijabilă de filme în limba telugu, kannada, malayam, tamul, bengaleză sau marathi. Cinematografia este o artă şi o formă de divertisment foarte populară în India: indiferent de vârstă, sex, castă, origine socială sau geografică a indienilor, aceştia din urmă frecventează masiv sălile de cinema. Actorii cei mai cunoscuţi se bucură astfel de un prestigiu inegal în societăţile noastre, iar legăturile dintre industria filmului şi politică sunt deseori foarte strânse,unii actori ocupând posturi guvernamentale importante ca M.G. Ramachandran, actor tamul popular devenit prim-ministru al statului Tamil-Nadu. În afară de această producţie în masă uneori stereotipă, exista de asemenea o cinematografie originală, al cărei cel mai cunoscut reprezentant dincolo de graniţele Indiei este bengalezul Satyajit Ray. Putem să- i cităm printre realizatorii clasici pe Guru Dutt, Raj Kapoor şi Adoor Gopalakrishnan. Printre realizatorii contemporani se remarcă Mira Nair, care face parte din cinematografia indiană independentă şi care a obţinut mai multe recompense internaţionale dintre care şi un Leu de Aur la Veneţia în 2001. Filmele sale au ca nucleu exilul, conflictul dintre generaţii sau sexualitatea feminină şi cenzura acesteia. Pe un ton mai lejer, Karan Johar, născut într- o familie de realizatori ai Bollywood –ului, posedă propria societate de producţie şi încearcă să reînoiască temele vechi cu reflectări asupra moravurilor familiale reprezentative pentru cinematografia comercială din Mumbai.

 Bucătărie

Bucătăria indiană este extrem de diversificată şi include numeroase produse de patiserie deseori incluse în amestecuri numite masalas. Metodele se schimbă în fiecare regiune. Grâul şi orezul sunt alimentele de bază ale indienilor. India este cunoscută pentru varietatea de bucătării vegetariene şi non vegetariane.

  Sporturi

Dacă sportul naţional este hochei pe gazon, cricket-ul este cel care în India este ridicat la rangul de pasiune naţională veritabilă.Echipa indiană joacă la cel mai înalt nivel internaţional şi anumiţi jucători ca Sachin Tendulkar sunt foarte populari atât în ţara lor cât şi peste hotare.Unele meciuri sunt urmărite cu fervoare de toată ţara,mai ales cele dintre India şi vecinul său Pakistan, sau confruntările dintre selecţionata naţională cu Anglia. În unele state, în special în cele din nord-est şi în Bengalul de Vest, din Goa până în Kerala, fotbalul, al cărui apogeu este în oraşul Kolkata este foarte răspândit. Campionatul indian de fotbal există din anul 1996. Recent, tenis- ul a câştigat teren, în special graţie tinerei profesioniste Sania Mirza. India este de altfel prezentă în competiţiile F1 cu piloţi ca Karun Chandhok sau Narain Karthikeyan la volanul unei „Force India”, firmă deţinută de miliardarul indian Vijay Mallya. Jocul de şah, originar din India, progresează şi el prin creşterea numărului de maeştri indieni, începând cu Viswanathan Anand, campion mondial conform Federaţiei internaţionale de Şah în anul 2007. Alte sporturi tradiţionale sunt Kabaddi, Kho- Kho şi Gilli- Danda. India este tărâmul originar al disciplinei istorice şi religioase – yoga şi al artei marţiale antice, Kalarippayatt.

 Festivaluri

  Festivalurile indiene sunt foarte variate,majoritatea religioase. Celebrate de fiecare castă, ele sunt fie naţionale ca Deepavali, toamna sau Holi, primăvara fie regionale ca Pongal în statul Tamil- Nadu sau sărbătoarea Soarelui – Chatt Puja în statul Bihar sau Uttar Pradesh. Ele variază după regiuni dar şi după diferitele religii existente în India : hinduism, islamism, creştinism etc. Totuşi,comunităţile indiene participă atât la propriile sărbători cât şi la cele ale vecinilor. Toate acestea fac din India una din ţările cu cele mai multe zile de sărbători din lume. Numărul de zile de vacanţă observate în şcoli, administraţii, întreprinderi este destul de impresionant. Vacanţele cele mai populare sunt de : Diwali, Holi, Onam, Sankranti, Gudi Padwa, cele 2 Eids, Crăciun şi Vaisakhi. India are 3 perioade de vacanţe naţionale. Se observă oficial alte perioade de vacanţă în state diferite. Practicile religioase fac parte