Belgia
Regatul Belgiei (neerlandeză Koninkrijk België, franceză Royaume de Belgique, germană Königreich Belgien, cunoscut colocvial ca Belgia (neerlandeză België, franceză Belgique, germană Belgien) este o ţară în Europa de Vest. Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene şi găzduieşte majoritatea instituţiilor acesteia precum şi alte instituţii internaţionale importante, inclusiv OTAN. Belgia ocupă un teritoriu de 30.528 km² şi are o populaţie de aproximativ 10,5 milioane de locuitori. Belgia se învecinează cu Ţările de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franţa şi Marea Nordului.
Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale ţării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a ţării, are 58% din populaţie iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populaţie. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă şi are 10% din populaţie. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică şi conflictele politice şi culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică şi în sistemul complex de guvernare.
Numele 'Belgia' este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în extremitatea nordică a Galiei, locuită iniţial de către belgi, un amestec de popoare celtice şi germanice. Aceştia sunt menţionaţi de către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: "Horum omnium fortissimi sunt Belgæ".
Istorie
Politică
Belgia este o monarhie constituţională şi o democraţie parlamentară. Contextul istoric particular a făcut ca organizarea politică belgiană să fie foarte complexă. În secolul al XIX-lea, elita politică şi economică majoritar francofonă în întreaga ţară a neglijat sistematic populaţia flamandă. Mişcarea de emancipare flamandă de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX a apărut pentru a contracara această situaţie. La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial comunităţile francofone şi neerlandofone au marcat politica statului prin tendinţele pronunţate de autonomie. Tensiunile intracomunitare au crescut iar unitatea statului a ajuns să fie pusă în discuţie. Începând din anii 1970 o serie de reforme instituţionale au transformat statul unitar într-un stat federal cu trei nivele de guvernare, menite să asigure un compromis care minimalizează tensiunile lingvistice, culturale şi economice.
Şeful statului este Regele, actualmente Albert al II-lea, dar acesta are prerogative reduse. El numeşte prim ministrul, dar acesta trebuie să aibă sprijinul parlamentului. Prim ministrul este şeful guvernului federal, format dintr-un număr egal de miniştri neerlandofoni şi francofoni. Sistemul juridic este bazat pe dreptul civil ce îşi are originile în Codul Napoleonian. Curtea de Casaţie este nivelul cel mai înalt al ierarhiei juridice, situată pe un nivel superior faţă de Curtea de Apel.
Parlamentul federal este bicameral format din Senat şi Camera Reprezentanţilor. Primul este format din 40 membri aleşi, 21 reprezentanţi ai comunităţilor şi 10 membri cooptaţi. Membrii majori ai familiei regale care figurează în lista de succesiune la tron sunt senatori de drept. Camera inferioară este formată din 150 reprezentanţi aleşi în 11 arondismente electorale, prin vot proporţional. Deoarece Belgia este una dintre puţinele ţări cu participare la vot obligatorie, este ţara cu una dintre cele mai mari prezenţe la vot.
Din anii 1970 în Belgia nu mai există partide politice naţionale, acestea divizându-se pentru a reprezenta interesele politice şi culturale ale comunităţilor. Principalele partide din fiecare comunitate reprezintă trei grupuri politice importante: Liberalism de dreapta (Flamanzii Liberali şi Democraţi (VLD) în Flandra şi Mişcarea Reformatoare a Belgiei (MR) în Valonia), Creştini-Democraţi conservatori (Partidul Flamand Creştin-Democrat (CD&V) şi Centrul Democrat Umanist (cdH)) şi social-democraţi de stânga (Partidul Socialist - Diferit (Sp.a) şi Partidul Socialist (PS)). O serie de partide au reuşit să obţină o reprezentativitate semnificativă începând cu jumătatea secolului trecut organizate pe teme naţionaliste, lingvistice şi de mediu.
Seria de guverne creştin-democrate începută în 1958 a fost întreruptă în 1999 ca urmare a unui scandal major de contaminare cu dioxină. O coaliţie între liberali, social-democraţi şi ecologişti a fost formată sub conducerea lui Guy Verhofstadt, care până în 2007 a reuşit să implementeze o serie de reforme importante, a menţinut un buget echilibrat şi a programat o renunţare la energia nucleară. Pe plan internaţional guvernul a avut o politică de diplomaţie activă în Africa şi s-a opus Războiului din Irak. În iunie 2007 coaliţia guvernamentală a pierdut alegerile, moment care a marcat debutul unei crize politice importante. În decembrie 2007 a fost realizat un compromis ce a însemnat formarea unui guvern provizoriu sub conducerea fostului prim ministru, guvern care a făcut tranziţia (pe data de 23 martie 2007) spre un guvern format de creştin-democratul flamand Yves Leterme, câştigătorul ultimelor alegeri. Din decembrie 2008 prim ministru este Herman Van Rompuy.
Geografie
Teritoriul Belgiei are o întindere de 30.528 km² şi se împarte din punct de vedere geografic în trei regiuni: câmpia litorală în nord-vest, platoul central şi ţinuturile muntoase ale Ardenilor din sud-est. Urmând exemplul Ţărilor de Jos, în câmpia litorală au fust amenajate poldere ce au permis recuperarea unor teritorii din Marea Nordului, însă procentajul acestora este foarte mic. Platoul central este o vale fertilă iar ţinutul muntos este o vale stâncoasă acoperită de păduri care se întind până în nordul Franţei. Aici se găseşte Signal de Botrange, cel mai înalt punct al ţării, ridicându-se la 694 metri faţă de nivelul mării. Principale fluvii sunt Escaut şi Meuse.
Climatul este temperat cu influenţe maritime puternice, cu precipitaţii importante pe tot parcursul anului. Temperaturile medii lunare variază între 3°C în ianuarie şi 18°C în iulie iar precipitaţiile medii variază între 51 mm în februarie şi 78 mm în iulie.
Economie
Economia Belgiei şi infrastructura sunt puternic integrate cu cele a Europei de Vest. Belgia este situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece ţări în clasamentul comerţului internaţional. Economia este caracterizată de o forţă de muncă foarte productivă, un PIB ridicat şi exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere şi chimice, diamante brute, îmbrăcăminte şi accesorii şi textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oţel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.
Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferenţe regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, şi Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiţionale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană şi politica de economie deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian definitiv în 2002. Din 1922 Belgia şi Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste ţări fac parte din zona economică Benelux.
Belgia a fost prima ţară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluţie industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră şi metalurgică valonă din jurul oraşelor Liège şi Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial Ghent şi Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice şi a activităţilor portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere şi a declinului industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic al ţării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Ghent.
Cultură
Viaţa culturală belgiană a avut tendinţa să se desfăşoare în fiecare comunitate. Din anii 1970 nu mai există universităţi bilingve, cu excepţia Academiei Militare Regale, sau mijloace de informare în masă. Nici o instituţie culturală sau organizaţie ştiinţifică nu reprezintă ambele comunităţi. În ciuda diviziunilor politice şi lingvistice care s-au schimbat deseori de-a lungul secolelor, regiunea ce corespunde actualei Belgii a cunoscut dezvoltarea a numeroase mişcări artistice care au avut un impact puternic asupra culturii europene.
Artă
În perioada medievală contribuţiile în domeniul picturii şi arhitecturii au fost foarte importante. Pictura olandeză timpurie, pictura flamandă şi barocă precum şi numeroase exemple de arhitectură romanică, gotică, renascentistă şi barocă au reprezentat momente importante din istoria artei. De asemenea tapiseriile flamande au fost foarte apreciate şi căutate de întreaga nobilime europeană până în secolul al XVIII-lea. Numeroşi artişti celebri au trăit pe teritoriul actualei Belgii: Jan van Eyck, Pieter Bruegel cel Bătrân, Peter Paul Rubens sau Antoon van Dyck.
În secolul XIX şi XX au apărut o serie de pictori belgieni importanţi romantici, expresionişti sau suprarealişti ca Egide Wappers, Constant Permeke sau René Magritte. În arhitectură Victor Horta şi Henry van de Velde au fost printre principalii promotori ai stilului Art Nouveau.
Printre cei mai cunoscuţi scriitori belgieni pot fi amintiţi poetul Emile Verhaeren şi romancierii Hendrik Conscience, Georges Simenon, Suzanne Lilar şi Amélie Nothomb. În 1911, poetului şi dramaturgului Maurice Maeterlinck i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Benzile desenate Aventurile lui Tintin de Hergé sunt cele mai cunoscute benzi desenate belgiene, dar mulţi alţi autori, Peyo, André Franquin, Edgar P. Jacobs, Marc Sleen sau Willy Vandersteen au făcut ca industria belgiană de benzi desenate să poată fi considerată la fel de importantă precum cele din Statele Unite sau Japonia.
Ştiinţe
Încă de la începutul epocii moderne numeroase personalităţi au adus contribuţii importante la dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei. Printre cei mai importanţi sunt exploratorul Gerardus Mercator, anatomistul Andreas Vesalius, herbalistul Rembert Dodoens şi matematicianul Simon Stevin. Regiunea a contribuit cu numeroase dezvoltări tehnologice în domeniul industriei metalurgice şi a mineritului. În perioada mai recentă chimistul Ernest Solvay şi inginerul Zenobe Gramme au dezvoltat Procesul Solvay şi respectiv dinamul Gramme, iar fizicianul Georges Lemaître a propus teoria Big Bangului. În numeroase ocazii Premiul Nobel a fost atribuit unor oameni de ştiinţă belgieni: pentru medicină în 1919 lui Jules Bordet, în 1938 lui Corneille Heymans şi, în 1974, lui Albert Claude şi Christian De Duve--împreună cu savantul american de origine română George Emil Palade--iar pentru chimie în 1977 lui Ilya Prigogine.
Sport
Fotbalul şi ciclismul sunt sporturi populare în rândul belgienilor. Eddy Merckx este considerat a fi cel mai mare ciclist din toate timpurile. În fotbal Jupiler League este competiţia fotbalistică cea mai importantă, iar cluburi ca R.S.C. Anderlecht au avut deseori succese importante pe plan european. În ultimii ani două jucătoare de tenis belgiene au avut succese importante, fiecare clasându-se pe prima poziţie în clasamentul WTA, este vorba de Kim Clijsters şi Justine Henin.
Circuitul Spa-Francorchamps găzduieşte Marele Premiu al Belgiei din calendarul competiţiei Formula 1. Pilotul belgian Jacky Ickx a câştigat 8 mari premii şi a terminat de două ori pe locul doi în Campionatul Mondial de Formula 1. Thierry Boutsen este un alt pilot belgian ce a câştigat 3 curse în 1989 şi 1990.
În 1920 oraşul Anvers a găzduit Jocurile Olimpice de vară, în 2000 Belgia a găzduit împreună cu Olanda Campionatul European de Fotbal iar Beneluxul şi-a depus candidatura pentru a găzdui ediţia din 2018 a Campionatului Mondial de Fotbal.
Gastronomie
Belgia este cunoscută la nivel internaţional pentru specialităţile ei gastronomice. Numeroase restaurante belgiene pot fi găsite în ghiduri gastronomice importante, ca de exemplu Ghidul Michelin. Gofrele, cartofii prăjiţi şi midiile sunt printre cele mai cunoscute specialităţi belgiene, dar există numeroase specialităţi locale. Belgia este renumită pentru ciocolata produsă aici, numeroase mărci locale devenind foarte cunoscute pe plan internaţional.
Belgia este cunoscută de asemenea pentru cele peste 500 specialităţi de bere. Berea Belgiană conţine una dintre cele mai mari varietăţi de beri de calitate din lume, de la bere blondă şi brună până la celebrele beri trapiste şi lambic. Originile berii belgiene se găsesc în evul mediu când mănăstirile o produceau pentru consumul propriu şi mai târziu ca un mijloc de a-şi rotunji veniturile. Cu toate că actualmente producţia de bere este dominată de corporaţiile internaţionale Inbev şi Alken Maes, continuă să existe aproximativ 125 berării independente în întreaga ţară.
Newsletter
